Afganistan. O ţară sfâşiată de conflicte sângeroase, o ţară care poate fi caracterizată de cuvinte pe cât de simple, pe atât de dure: munţi sterpi, urâţi şi înfiorători, deşert selenar, praf cât cuprinde, smocuri răzleţe de iarbă răsărite printre pietre ascuţite şi cenuşii, ce sfâşie bocancii, albia Tarnakului întinsă la picioare, câmpuri de opiu în floare, sărăcie, mizerie, violenţă dusă la extrem, moarte. O lume neprimitoare, îndepărtată parcă prea mult de civilizaţie, cu locuri atât de diferite, dar în egală măsură fascinante în felul lor, cu case de lut maroniu şi lipicios, cu oameni tineri şi bătrâni, bărbaţi cu turbane ori "colâi", femei acoperite din cap până în picioare cu burka şi mulţi copii în a căror privire se poate citi neputinţa, resemnarea, împăcarea cu soarta vitregă, cu destinul nemilos.

În vara anului 2003, militarii Batalionului 151 Infanterie "Lupii Negri" debarcau din aeronava Hercules pe aeroportul din Kandahar. Începeau prima lor misiune în Afganistan având ca sarcini, într-o zonă de responsabilitate de câteva sute de kilometri pătraţi, executarea patrulelor de prezenţă pentru asigurarea libertăţii de mişcare pe principalele căi de comunicaţie, posturi de control şi observare, misiuni de scotocire, misiuni de cooperare civili-militari, dar şi paza aeroportului din Kandahar.

cititi articolul integral pe:http://www.rft.forter.ro/_wsn/2014_1/03-to/05.htm